Intoarcere in Bucurestiul interbelic/Ioana Parvulescu

Oamenii au trait si idealul, si prostia insangerata, au simtit si rafinamentul extrem, si opacitatea grosolana, au avut generosi si ticalosi, echilibrati si fanatici, lucizi si fantasti, buni si rai, bine si rau. Nu semanau unii cu altii si nimeni nu-i obliga sa gandeasca la fel si sa spuna acelasi lucru. Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normala, o lume a tuturor posibilitatilor si un loc sub soare ca oricare altul. Au avut de toate. Bucurestiul interbelic este locul unde s-a intamplat totul. Fragment din cartea " Intoarcere in Bucurestiul interbelic " de Ioana Parvulescu : "Pentru bucurestenii dintre razboaie, actrita Leny Caler e una dintre cele mai cunoscute figuri, insa, dupa ce a emigrat catre sfarsitul anilor '50 la Berlin, a fost complet uitata. Si totusi fusese una dintre cele mai vizibile persoane. Mai toti scriitorii au admirat-o, mai toti cronicarii teatrali au rasfatat-o. Ca director al Teatrului National, Liviu Rebreanu i-a luat apararea la o premiera, cand un grup de huligani antisemiti a huiduit-o, si a condus-o grijuliu pana acasa. Camil Petrescu i-a citit din cartile proprii sau ale altora, i-a fost profesor, a invatat-o sa joace, i-a scris scrisori. Sebastian a compus pentru ea, si in urma unui pariu cu ea, Jocul de-a vacanta , iar in notele lui zilnice eroina principala a piesei, Corina, e numita, mereu, Leni. Tudor Musatescu, pe vremea cand nu era decat indragostitul "Tudorel", i-a dedicat toata opera dramatica viitoare. intr-o noapte de iarna incarcata de nameti i-a povestit in detaliu subiectul unei piese in care rolul principal i-ar fi revenit: dupa ani, piesa a fost scrisa si s-a numit Visul unei nopti de iarna . Coarda poetica, cand jucausa, cand plina de melancolie, care leaga piesa lui Sebastian de cea a lui Musatescu, se datoreaza, probabil, muzei comune. Elly Roman a compus cantece de muzica usoara pentru vocea ei. Lucia Demetrius scrie, in anii '50, un rol in Trei generatii , ca s-o ajute. Tudor Arghezi, destul de retinut in ceea ce priveste articolele de lauda a contemporanelor lui, publica o Inscriptie , cumplit de gingasa, aparuta intr-o duminica a anului 1930 in Bilete de papagal : "Vezi, ca nu esti frumoasa ca o actrita, ca o cantareata, ca o femeie. Esti o bijuterie, albastra in lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale si cu vapseli imposibile in sangele dumitale, daca ai. Trebuie sa fii din sticla si azbest. Trebuie sa fi venit de prin minerale si o sa intrebam daca nu mirosi a platina sau a chihlimbar. Vezi, curata ca o scoica si iute ca o biciusca agera si zvelta, dumneata esti mai mult decat o actrita si personagiul dumitale tine dincolo de marginile unei piese de teatru, in care te pui sa joci ca intr-o fresca de biserica. Daca ai fi fost fata mea, te-as fi inchis intr-o vitrina si as fi pus langa dumneata icoana ierodiaconului Stefan si un ciubuc de lemn de cires. Ti-as fi dat sa rontai margaritare si sa te adapi dintr-un flacon cu parfum de rasina." Leny are 26 de ani la acea data. Pare, asadar, cu neputinta, daca ne gandim cat de importanta a fost prezenta ei in anii dintre razboaie, uitarea totala in care a intrat dupa plecarea in Germania. Dar, ca in cazul atator alti exilati, nu mai e permis ca numele ei sa fie pomenit in mod oficial. Cum rolurile din spectacolele de teatru nu pot fi puse in rafturile bibliotecilor, ci traiesc doar o seara si doar prin ochii spectatorilor, curand nici neoficial nu s-a mai vorbit de Leny Caler."

Brand

Humanitas

subcategory

Carte/Fictiune/Publicistica, eseu