Versuri transfrontaliere

Momentan nu sunt oferte disponibile.

Alegând să alerge sărac, dar liber, cu coama mereu alintată de vântul visului şi speranţei, imaginaţiei şi… improvizaţiei. (George Sauciuc) el nu oboseşte în a construi, din cuţite şi pahare (ok, m­-aţi prins, fie… mai mult din pahare!) minunate catedrale virtuale de gânduri, proiecte, iniţiative, reviste, cenacluri, Capşe etc. Niciodată finalizate. Dar, ce?! Sagrada Familia nu­-i, oare, splendidă tocmai pentru că­-i lipseşte finitudinea, acoperişul casei? Adică decesul, înţepenirea într­-o formă definitivă… moartea? Poate că îl preţuiesc pe George pentru că – ludic, hedonist din fire, din cromozomul lui complex, policrom, benefic (unul proteic, tipic bucovinean) – cunoaşte şi recunoaşte valoarea adevărată şi deci practică – semn definitoriu al inteligenţei – un sănătos bun simţ (numit, la noi, lungul nasului).